Companiile de telefonie iau o mulțime de decizii de design care, retrospectiv, sunt foarte proaste. Am văzut câteva modele de smartphone-uri slabe în ultimul deceniu, iar cele mai multe dintre ele se pot rezuma la o încercare de a fi incitant, inovator și interesant, doar pentru a se întoarce spectaculos pentru că au dus la compromisuri masive sau nu au funcționat ca destinat.
Așa că nu dau vina pe nimeni pentru că a fost sceptic când ultima săptămână a adus cea mai recentă tendință în inovația hardware: camerele pop-up. Mai întâi cu Vivo NEX, cu camera sa frontală asemănătoare periscopului, iar mai târziu cu Oppo Find X, folosind un mecanism de alunecare mare pentru a dezvălui atât camerele frontale, cât și cele din spate.
Unii au respins aceste structuri mobile pentru a ascunde camerele ca o moft și o încercare slabă de a fi inovator fără niciun beneficiu real. O văd ceva mai pragmatic - aceasta este o dezvoltare necesară, având în vedere tehnologia disponibilă astăzi, pentru a oferi consumatorilor toate lucrurile pe care le doresc. Nu spre deosebire de începutul anilor 2000, când telefoanele flip și glisoarele dominau peisajul telefoanelor cu funcții și smartphone-urilor deopotrivă.
Priviți adânc în istorie, la începutul anilor 2000, când telefoanele cu caracteristici evoluează într-un ritm rapid. La început, aproape fiecare telefon cu caracteristici avea un factor de formă „candy bar” cu un ecran mic și majoritatea feței telefonului dominată de o tastatură. Telefoanele erau destul de simple.
Componentele mobile au fost parte integrantă a noilor dezvoltări de telefoane cu funcții și vor crește din nou.
Pe măsură ce cerințele noastre pentru funcțiile telefonului s-au schimbat, la fel s-au schimbat și prioritățile hardware-ului. Ne doream ecrane color mari și camere foto mai bune, așa că telefoanele au devenit puțin mai mari. Dar telefoanele mici erau încă o prioritate, așa că au sosit telefoanele flip care au încorporat atât un ecran mai mare, cât și o tastatură. În curând ne-am dorit un afișaj și mai mare și am fost dispuși să acceptăm o tastatură pe bancheta din spate, așa că am primit telefoane cu glisare verticală. În ultimele etape ale telefoanelor cu caracteristici, pe măsură ce am trecut la smartphone-uri, am primit telefoane cu glisare peisaj sau telefoane cu balamale cu tastaturi QWERTY complete.
De-a lungul acestei extinderi a dezvoltării hardware de telefon cu funcții și smartphone-uri timpurii, am văzut tot felul de antene retractabile, diferite mecanisme de rotire a ecranului și noi design-uri de tastatură. Telefoanele din acele vremuri erau încă nemișcate extrem de mecanic. Ei se bazau în mare măsură pe butoanele fizice și pe multe părți mobile pentru funcționarea de bază a telefonului. Cea mai mare parte a venit din necesitate – componentele pur și simplu nu erau suficient de mici, iar tehnologia nu era suficient de bună pentru a avea un dispozitiv complet cu stare solidă care să facă tot ce ne doream.
Astăzi, ne confruntăm cu o dilemă foarte asemănătoare — de data aceasta cu smartphone-urile, care vin din cealaltă direcție. Telefoanele moderne sunt acum în întregime în stare solidă și fuzionate permanent împreună, evitând cât mai multe porturi și piese mobile pe cât posibil în numele înghesuirii cât mai multă tehnologie într-o singură placă ca posibil. Glisoarele și telefoanele tip flip sunt aproape moarte. Panourile din spate și bateriile nu mai sunt detașabile. Butoanele au fost reduse la minimum. Sloturile pentru carduri SD sunt foarte rare. Cu eSIM la orizont, nu va exista o singură deschidere pe un telefon mai mare decât un port USB-C. Pe noul HTC U12+, singurul lucru care se mișcă fizic de fapt în telefon este modulul OIS al camerei. Dar această tendință este în contradicție cu cealaltă cerere a consumatorilor: să nu renunțe la funcțiile hardware de bază, cum ar fi camerele amplasate convenabil.
Oamenii vor smartphone-uri care au un display mai mare, dar într-un dispozitiv proporțional mai mic. Ei nu vor rame, aparent, și au dispreț pentru crestăturile afișajului. Cu toate acestea, nu doresc compromisurile unei camere cu poziție ciudată, difuzoare mici sau senzori lipsă. Care este rezultatul? Revenim la componentele mobile de pe telefoane. O caracteristică care a fost un principiu de bază al telefoanelor cu funcții „avansate” în jurul anului 2004, acum modernizată și automatizată pentru a ne aduce caracteristicile hardware de care amândoi nu dorim să le vedem, dar nici fără de care nu putem trăi.
Proiectarea unui mic modul sau chiar a unui întreg segment din partea superioară a telefonului pentru a se ridica și a vă arăta camerele nu este ceva de luat cu ușurință. Este o performanță impresionantă, atât la scara mică a Vivo NEX, cât și latura mai mare cu Oppo Find X. Și pentru a fi clar, aceste două telefoane au alte compromisuri mici, cum ar fi dimensiunea relativ mare a lui NEX și senzorul de amprentă mai lent al lui Find X și lipsa totală a unui senzor de amprentă al lui Find X.
Dar când oamenii spun că vor ecrane uriașe, corpuri mici și fără rame, companiile răspund singurul mod în care știu că pot: cu aceste noi părți mobile. Deși s-ar putea să nu fie un element permanent al modelelor de smartphone-uri care se desfășoară în perpetuitate, ele sunt mai mult decât un moft - cu asta va trebui să ne obișnuim de la cel puțin unele companii de smartphone-uri care vor să ofere totul.